Ce i-ai spune daca ai putea sa ii spui orice?


Ce i-ai spune daca ai putea sa ii spui orice?

Ce i-ai spune daca ai putea sa ii spui orice?

Ce i-ai spune daca ai putea sa ii spui orice...mamei, tatalui, fiicei, fiului, prietenei, colegului, sefului?

De foarte multe ori aud oameni  care vorbesc despre lucruri marunte, oameni care vorbesc chiar ore in sir unii cu altii fara sa isi spuna nimic, oameni care comunica mai mult prin gesturi, mimica si atitudine decat prin cuvintele pe care le folosesc, oameni care atunci cand vorbesc unii cu altii folosesc cuvinte care zgarie, care dor, care lasa urme....oameni care isi pun masti de teama de nu fi raniti, oameni carora le este frica sa se arate, sa isi arate lumina, frumusetea  pentru ca nu sunt constienti de ceea ce sunt.

Atunci, cand se intampla asta, cei care poarta conversatiile nu suntem noi....cele care poarta conversatiile sunt mastile noastre, sunt ranile noastre, vorbim de la masca la masca...

Poate de multe ori nu e vorba despre ce avem curajul sa spunem  si mai degraba despre CUM spunem.

Cum ar fi sa ii spui fiicei tale adolescente ca te sperie faptul ca ea a crescut, ca are interese diverse, ca iti e frica ca nu va lua decizia potrivita cu toate ca stii ca ai crescut-o frumos, ca ai vrea sa o protejezi tot timpul de tot si de toate, ca o iubesti neconditionat, ca o sprijini neconditionat, doar ca din cand in cand te temi ca nu esti  o mama suficient de buna  si poate gresesti pentru ca esti si tu om?

Cum ar fi sa iti iei parintii in brate, sa ii privesti apoi in ochi, sa le multumesti si le spui ca ii iubesti. Sa le spui ca ii iubesti  chiar si atunci cand esti grabit si nu ai timp sa vorbesti cu ei, cand poate ti se par cicalitori sau cand mai ridici tonul la ei. Tu esti copilul lor, iar ei sunt parintii tai, ei sunt cei la care vei gasi sprijin, iubire si intelegere?

Cum ar fi sa ii spui sotului tau, partenerului tau  ce  te face sa te  simti vulnerabil/a, care sunt fricile tale, care sunt temerile stiind ca ea/el va fi acolo si atunci cand ii povestesti despre ceea ce te face sa te simti nesigur/a, ce te supara, ce te intristeaza cu adevarat...cum ar fi, vorbindu-i  sa ii arati cine esti tu cu adevarat?

Cum ar fi sa vorbim de la suflet la suflet......si sa ne lasam descoperiti asa cum suntem noi, fara teama de a fi respinsi sau abandonati.

Cu totii avem momente in care ne este greu sa ne aratam, sa ne lasam vazuti  asa cum suntem noi. De cele mai multe ori ne punem aceste masti pentru a ne proteja si cel mai bine ele se contureaza in interactiunea si conversatiile cu cei de langa noi.

................................

De aceea,
te rog gaseste un moment al zilei potrivit pentru tine....

Aseza-te confortabil intr-un spatiu relaxant in care sa nu te deranjeze nimeni timp de  10-15 minute. Inainte pregateste o foaie de hartie si un pix.

Respira de 2-3 ori profund si imagineaza-ti cum cu fiecare expiratie lasi toate grijile de peste zi sa se disipeasca....Acesta este momentul tau...momentul in care tu esti in conexiune cu tine, cu sufletul tau, cu ceea ce esti tu adevarat...Poate te intrebi ce inseamna asta, sau poate vin diverse ganduri de peste zi...este in regula...continua sa respiri profund si doar observa cum aceste ganduri vin si pleaca....doar observa mintea ta si fii constient de tine....atunci cand simti ca esti pregatiti gandeste-te la ACEA persoana careia ai vrea sa ii comunici ceva de la suflet la suflet....si careia ai vrea sa i te dezvalui asa cum esti tu... doar observa, priveste  ce vine, ce se intampla....ce isi spun cele doua suflete.... Acum ia acea foaie de hartie si lasa gandurile tale sa materializeze exact ceea ce iti doresti tu sa transmiti.......

Dupa ce ai terminat multumeste-ti pentru timpul pe care ti l-ai acordat si pentru primul pas pe care l-ai facut spre TINE.